O femeie a copt o pâine de grâu care era neobișnuită. Painea a visat să meargă la palat și să vadă cum regele și regina își conduceau regatul.
A spus, gata. Pâinea s-a rostogolit și ea s-a intalnit cu un băiat ciudat din lemn. Numele băiatului era Pinocchio.
– Unde te duci? întrebă Pinocchio Pâinea parfumată.
– Mă duc la palat cu regele și regina, dar nu știu cum să ajung acolo. Mă poți ghida?
Pinocchio nu știa drumul, dar totuși ii spuse:
– Mergi la stânga pe potecă!
Omul de lemn a mințit și apoi i-a crescut nasul. Painea a plecat, dar ea habar nu avea ce pericol o paste, pentru că Lupul Rău pândea acolo, aruncând în aer casa celor trei purcei. Pâinea s-a rostogolit, s-a rostogolit, pana ce a obosit. Ea a văzut o cabană. A bătut, iar lupul a apărut la uşă.
„Intra!” El i-a spus ei.
– Ce cauţi pe aici, Paine? întrebă Lupul cu lăcomie.
– Vreau să dorm puțin pentru că sunt obosită. Merg spre palat, iar drumul este lung.
– Dormi, dormi!… spuse lupul.
Pâinea s-a întins, neștiind intențiile rele ale lupului prădător. În timp ce ea dormea dulce, Lupul hain se pregătea s-o mănânce, dar s-a întâmplat să treacă pe lângă paznicul pădurii, Motanul încaltat cu cizme. A aruncat o privire prin fereastra casei și a văzut că Painea are probleme și imediat a pus la cale un truc pentru a o salva. A prins lupul în capcană. I-a spus că în apropiere paște o turmă de oi. Și când s-a dus să verifice, Motanul și Painea au fugit.
– Îți mulțumesc că m-ai ajutat, salvatorul meu! a spus Pâinea. Acum îmi voi continua drumul către palat pentru a-mi împlini visul – să văd cum trăiesc regele și regina și cum își conduc regatul.